Friday, April 30, 2010

cum taiem la vita de vie


La viţa de vie tăierile sunt necesare pentru a menţine un permanent echilibru între creştere şi fructificare. Lăsată în stare liberă (netăiată), datorită caracterului de liană, viţa de vie s-ar degarnisi la bază, împingând vegetaţia spre exterior. Tăierile s-au practicat din cele mai vechi timpuri, în decursul anilor tehnica acestora perfecţionându-se, ceea ce a dus la apariţia mai multor tipuri de tăiere (Cordon speronat, Cordon Cazenave, Guyot cu cap înălţat, pergolă, etc.).



Viţa de vie poate fi tăiată în perioada repausului fiziologic (de la căderea frunzelor şi până la declanşarea plânsului), totuşi în cazul plantaţiilor de mici dimensiuni, sau a viţelor plantate în jurul locuinţei, este indicat ca tăierile să se execute după ce au trecut marile geruri (sfârşit de februarie - început de martie), pentru a putea vedea efectele acestora asupra viţei de vie.

În funcţie de gradul de afectare a viţei de vie de către ger, se execută tăierile în mod diferenţiat, lăsând încărcături de rodire mai mari sau mai mici sau combinând tăierile de rodire cu cele de regenerare.

Este bine ca înainte de executarea tăierii să se recolteze probe de coarde, care se ţin câteva zile în încăperi la temperaturi de 18-20ºC, după care cu o lamă se secţionează longitudinal mugurii, pentru a vedea dacă sunt viabili sau afectaţi de ger. Mugurii viabili prezintă în secţiune o culoare verde, vie, iar cei afectaţi o culoare brună sau chiar neagră.

În funcţie de procentul de ochi afectaţi de ger, se stabileşte încărcătura de rodire care se lasă pe butuc la tăiere. Prin încărcătură de rodire se înţelege numărul de ochi care se lasă pe butuc, acest număr se poate raporta şi la m2 suprafaţă de nutriţie care revine fiecărui butuc.

Încărcătura de rodire se stabileşte ţinând cont şi de soiul cultivat, vigoarea fiecărui butuc, producţia planificată şi posibilităţile tehnologice

După ce viticultorul s-a decis asupra vigorii butucului şi a sarcinii de ochi pe care i-o va lăsa, se trece la executarea efectivă a tăierii. Se aleg coardele destinate formării elementelor de rodire (coarde, cordiţe, cepi). Coardele alese se curăţă de copili şi de cârcei, după care se scurtează la lungimea dorită. Coardele destinate formării elementelor de rodire trebuie să aibă lungime şi grosime medie şi să fie situate pe lemn de doi ani. De regulă elementele de rodire se lasă pe cepii de înlocuire de anul trecut.

Coardele supradimensionate (lacome), nu sunt indicate pentru formarea elementelor de rodire, deoarece au o fertilitate redusă.

După alegerea coardelor necesare rodirii se vor alege coardele pentru cepii de înlocuire. Acestea este de preferat să fie plasate pe cepii de înlocuire de anul trecut sub coardele de rod sau pe lemnul multianual.

Coardele alese se scurtează la 2-3 muguri. În continuare se vor îndepărta de pe butuc restul de coarde, uscăturile, porţiunile mortificate şi scoarţa exfoliată.

Pentru a evita ruperea coardelor cu ocazia altor lucrări, acestea se vor dirija printre sârmele spalierului.
În cazul tăierii de rodire la viţele conduse în curţi sub formă de bolte, se lasă pe cordoane doar cepi de 1-2 ochi la aproximativ 20 cm unul faţă de altul.

În cazul în care se observă pe cordoane tendinţa de degarnisire (de împingere a vegetaţiei anuale spre vârful cordonului), este indicat să se regenereze din timp cordonul prin înlocuirea acestuia cu o coardă anuală viguroasă crescută la baza butucului. În toate situaţiile, tăierile de rodire trebuie încheiate înainte de declanşarea plânsului.


ŞTIAŢI CĂ...
• Activitatea din viticultură nu se poate desfăşura haotic, în acest sens existând Legea Viei şi Vinului, care reglementează activitatea din acest domeniu.
• Viţa de vie se poate conduce în diverse forme ornamentale (ghirlande, chioşcuri, umbrare, bolţi, etc.), îmbinând în acest fel utilul cu plăcutul. Mai multe amănunte veţi găsi într-un număr viitor al revistei.
• Nu putem planta soiurile de viţă la întâmplare, în fiecare an publicându-se o listă cu soiurile de viţă-de-vie care se permit a fi cultivate în România.

Principalele elemente privind semănatul la alte culturi care se seamănă în luna martie

În această perioadă sunt importante lucrările de pregătire a terenului, fertilizare şi semănatul culturilor cu temperatura minimă de germinaţie de 3-5ºC. Plantele care germinează şi răsar la această temperatură, suportă după răsărire minus 6ºC. De aceea, ele trebuie semănate cât mai devreme, respectiv în luna martie. În această grupă se încadrează: lintea, năutul, bobul, lupinul, latirul, rapiţa de primăvară, muştarul alb, inul pentru ulei, floarea soarelui.



Lintea

Se seamănă frecvent după grâu, astfel că terenul a fost deja arat din toamnă. În arătura de primăvară se obţin recolte mici, neeconomice. Imediat ce se poate ieşi în câmp, terenul trebuie grăpat. Înainte de semănat se lucrează cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi. Nu se fertilizează cu azot înainte de semănat.

Inocularea seminţelor cu bacterii fixatoare de azot aduce mari sporuri de recoltă. Densitatea de semănat este de 180-220 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mare şi 250-300 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mică, revenind o cantitate de sămânţă de 100 kg/ha la lintea mare şi 80 kg/ha la lintea mică. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm, folosindu-se semănători universale. Adâncimea de semănat este de 3-5 cm.

Năutul

Plantă cultivată pe suprafeţe mai mari în S-E ţării, datorită rezistenţei bune la secetă, ar trebui extins pe solurile mai nisipoase şi pe cele salinizate şi din alte zone, cu precădere în vest.
Pregătirea terenului se face ca la linte. Fertilizarea înainte de semănat se poate face cu 100 kg/ha azotat de amoniu sau, acolo unde s-a aplicat fosfor din toamnă, se pot aplica îngrăşăminte complexe.

Semănatul trebuie realizat în prima urgenţă, cu o densitate de 40-50 boabe germinabile pe m2, revenind 80-120 kg/ha sămânţă, în funcţie de mărimea boabelor şi de densitate. Se poate semăna în rânduri simple, la 50-60-70 cm sau în benzi, la distanţa de 15 cm între rândurile apropiate şi 60-70 cm între benzi. Adâncimea de semănat este de 5-7 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului.

Bobul

Leguminoasă care interesează cu precădere zonele cu climat mai umed şi mai răcoros din Ardeal şi Moldova, se cultivă după orice plantă, cu excepţia altor leguminoase.
Fertilizarea, dacă nu s-a făcut din toamnă, trebuie realizată înainte de semănat cu doze moderate de îngrăşăminte complexe.

Semănatul trebuie realizat în prima urgenţă. În acest fel, plantele scapă de atacul de afide şi ajung la coacere mai devreme. Densitatea de semănat este de 40-60 boabe germinabile pe m2. Cantitatea de sămânţă este de 250-300 kg/ha la bobul mic şi de 250-300 kg/ha la bobul mare. Semănatul se realizează în rânduri simple, la 50-60-70 cm, pentru a putea prăşi. Se poate semăna şi în benzi, la 60/15 cm. Adâncimea de semănat este de 6-8 cm, în funcţie de umiditatea existentă în sol la data semănatului şi de textura acestuia.

Lupinul

Este cunoscut ca plantă furajeră sau pentru îngrăşământ verde. Boabele se pot folosi numai după fierbere şi spălare sau direct în hrana peştilor. Se poate semăna după orice plantă, cu rezultate bune, lupinul alb pe solurile brune din Transilvania, pe cele brun roşcate din Muntenia şi nisipoase din Oltenia, lupinul galben pe solurile nisipoase din nord-vestul Transilvaniei, iar lupinul albastru în zonele mai răcoroase.

Pentru producerea de seminţe trebuie semănat imediat la desprimăvărare, cu o densitate de 50-60 boabe germinabile pe m2 la lupinul alb, 70-80 boabe germinabile pe m2 la lupinul galben şi albastru şi cu circa 150 boabe germinabile pe m2 la lupinul peren.

Pe terenurile îmburuienate se seamănă la 60 cm între rânduri să se poată prăşi. Pe terenurile curate de buruieni se seamănă în rânduri simple la 15 cm-25 cm sau în benzi la 25 cm între rândurile apropiate şi 60-70 cm între benzi.

Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pe solurile lutoase, 5-6 cm pe cele nisipoase. Lupinul peren, cu seminţe mai mici, la 2 cm.
Cantitatea de sămânţă la hectar este de 200-240 kg. la lupinul alb, 100-130 kg la lupinul galben, 130-160 kg la lupinul albastru şi de 20-40 la lupinul peren.

Latirul

Se cultivă în ţara nostră în zonele cele mai secetoase din S-E, pentru alimentaţia animalelor. Se seamănă după orice plantă, primăvara cât mai devreme. Densitatea de semănat este de 80-100 boabe germinabile pe m2. Se seamănă în rânduri apropiate la 12,5-15 cm, la adâncimea de 5-6 cm. Cantitatea de sămânţă este de 120-160 kg/ha.

Rapiţa pentru ulei

Prezentă în cultură în ţara noastră prin soiurile Star şi Cyclone din Danemarca şi soiul Bolero din Germania, este cultivată pe suprafeţe mici, fiind mai puţin productivă comparativ cu soiurile de toamnă. Trebuie semănată timpuriu, în prima urgenţă.

Muştarul alb

Dă rezultate foarte bune în ţara noastră în Câmpia Timişului şi a Crişurilor şi rezultate bune în Bărăgan, Câmpia Dobrogei, Câmpia Burnaşului şi Câmpia Olteniei. Rezultate bune se obţin când este cultivat pe terenuri curate de buruieni, după prăşitoare şi cereale păioase.

Fertilizarea înainte de semănat se face cu 100-150 kg de azotat de amoniu. Unde nu s-a aplicat în toamnă sub arătură superfosfat, este de preferat să folosim, în loc de azotat, îngrăşăminte complexe.

Semănatul muştarului alb se face în epoca I iar a celui negru, mai sensibil la îngheţ, în epoca a II-a. Se seamănă la 12,5-25 cm pe terenurile curate de buruieni şi la 40 cm pe terenurile îmburuienate, pentru a uşura lucrările de îngrijire. Adâncimea de semănat este de 2-4 cm. Cantitatea de sămânţă la hectar este de 15-16 kg când se seamănă în rânduri apropiate şi de 7-8 kg când se seamănă în rânduri îndepărtate.

Inul pentru ulei

Dă cele mai bune rezultate în silvostepa vestică, sudică şi a Moldovei. Rezultate bune se obţin şi în zona colinară a Olteniei, Munteniei, parte centrală şi sudică a judeţelor Tulcea şi Constanţa, Câmpia Jijiei, Bahluiului şi Lunca Bârladului. Rezultate bune se obţin după cereale păioase şi leguminoase anuale.

Înainte de semănat se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Semănatul trebuie realizat timpuriu cu 800-900 boabe germinabile pe m2, folosind 80-100 kg/ha sămânţă. Distanţa între rânduri este de 12,5 cm iar adâncimea de semănat de 2-3 cm.

Floarea soarelui

În prima jumătate a lunii aprilie, când temperatura ajunge la 7-8ºC, este vremea semănatului florii soarelui. Suprafeţele semănate cu această cultură, în creştere de la an la an, îi obligă pe cultivatori să nu uite următoarele:

• Revenirea pe acelaşi teren este posibilă numai după şase ani, din cauza numeroaselor boli pe care le are şi a buruienii parazite lupoaia. Hibrizii noi, mai rezistenţi la boli, permit revenirea şi după 4-5 ani.
• Din cauza bolilor comune nu trebuie să urmeze nici după fasole, soia şi rapiţă.
• Nu trebuie cultivată după porumb, dacă acesta a fost erbicidat cu erbicide triazinice.
• În sudul ţării nu trebuie să revină după plante cu înrădăcinare adâncă (lucerna, sfecla de zahăr, iarba de Sudan), care sărăcesc solul de apă.
• Fertilizarea trebuie să se facă într-un raport N:P:K de 1:2:2. Dacă nu s-a aplicat fosfor şi potasiu, la semănat se vor folosi numai îngrăşăminte complexe de tipul 13:26:26.

Lucrările solului vor viza reţinerea apei în sol. Arăturile de toamnă (floarea soarelui nu se poate cultiva în arătură de primăvară) vor fi grăpate la desprimăvărare şi lucrate cu combinatorul înainte de semănat. În sudul ţării semănatul poate începe la sfârşitul lunii martie şi trebuie să se încheie până la mijlocul lunii aprilie. În restul zonelor favorabile, semănatul trebuie efectuat între 1 şi 20 aprilie.

Densitatea este de 40-50 mii plante/ha. Mărirea densităţii nu se justifică, plantele devin sensibile la boli (Sclerotinia şi Phamopsis) şi creşte procentul de seminţe seci. Cantitatea de sămânţă variază între 3,5 şi 5 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat de 5-8 cm.

CÂTĂ MOTORINĂ CONSUMĂM?

Consumul de motorină, în condiţii normale de lucru pentru lucrările de primăvară, este următorul:
- arat 25 cm + grăpat: 22 l/ha
- discuit arătură + grăpat: 6 l/ha
- transport şi aplicat îngrăşăminte chimice: 3 l/ha
- erbicidat: 3 l/ha
- discuit pentru încorporarea erbicidelor: 6 l/ha
- pregătit pat germinativ cu combinatorul: 4 l/ha
- semănat prăşitoare: 4 l/ha
- semănat cu semănătoarea pentru cereale: 5 l/ha
- prăşit mecanic 3 l x 2 lucrări = 6 l/ha
- prăşit + fertilizat: 4 l/ha

Necesarul pentru înfiinţarea culturilor şi lucrările principale de întreţinere este de 60-65 l/ha motorină.